Nu obişnuiesc să mă plâng, dar e o perioadă grea pentru toată lumea. În diferite aspecte. Ploi rare şi scurte, aproape londoneze. Stări ce alternează între depresie şi zbor. Ne izbim de pereţi, sperând că pot fi înlăturaţi uşor, dar ei sunt mai de neclintit decât credeam. Şi totuşi ne mişcăm. Găsim forţă să zâmbim chiar. Lucrurile sunt pe burtă la cei mai mulţi dintre cei harnici, dar, cum zicem noi, mai rău să nu fie, important e să nu ne scufundăm. Să plutim... Depindem unii de ceilalţi mai ceva ca într-o familie. Şi ne bucurăm dacă altora le merge bine, pentru că o să ne meargă şi nouă.

S-a intors Dumnezeu cu fata la noi….