vineri, 23 decembrie 2011

...........TEATRU, masca de doi bani.......

Am, uneori, sentimentul că nimeni nu mă înțelege. De fiecare dată când încerc să explic ceva, unei persoane, va întoarce acea idee și o va percepe după bunul plac. Cum vine asta? Cică, stai, gata, am înțeles ce vrei să spui! Dar, de fapt, nu a înțeles nici măcar 1 % din ce eu vroiam să spun. Poate că mă exprim eu greșit, sau nu pot face o persoană să înțeleagă ce vreau să spun????????
Mă irita persoanele care au impresia că știu totul, atunci cind defapt nu stiu nimic. Știu ce vrei să spui, chiar înainte de a o spune, înțeleg totul chiar înainte de a termina ce vrei să spui, ei știu și înțeleg  TOTUL.
Mă irită genul ăsta de oameni, persoane care îmi arată cât știu iar apoi îmi spun că știu despre orice și încearcă să îmi explice, mie, chestii care nici nu știe cum arată și cu ce se mânăncă, m-am saturat de mastile false pe care le poarta toti cu atita devotament. Societatea noastra s-a obisnuit cu Teatru, dar un teatru ieftin, care nu face nici doi bani….
De ce naiba nu poate o persoană să admită că nu știe anumite lucruri? Nu toată lumea este cultă și știe de toate, e imposibil să știm toții totul despre orice, pina la urma nu suntem roboti ca sa facem ceea ce facem fara nici-o greseala, suntem oameni doar. E chiar atât de dificil să spui, să arăți că nu știi dar ai vrea, sau mai bine te dai deștept și să te faci de tot rahatul?! Ei bine, mulți aleg a două variantă. Pe mine mă lasă rece astfel de persoane. Te fac să vezi și să înțelegi multe lucruri despre ei.
Am văzut multe persoane făcându-se de râs, pentru că nu au vrut să spună că nu știu și au ales să se dea deștepți iar alții le-au râs în nas (vad asta in fiecare zi la serviciu).
Toată adolescenta – drumul spre a deveni femeie – am învățat o mulțime de lucruri, de la diferite persoane care au trecut prin viața mea. Viața m-a purtat prin locuri cu persoane culte, care mi-au împărtășit câte o învățătură, sau mi-au dat vreun îndemn care m-a ajutat, în următorii ani. Viața, charisma și îndrăzneala m-au învățat și ajutat, de-a lungul drumului meu spre prezent.
Care este ideea ca să arăți că nu ești cine ești? La un moment dat tot te dai de gol, fără să îți dai seama și atunci te faci de tot risul. De ce le e atât de greu oamenilor, pur și simplu, să fie EI, așa cum sunt?


vineri, 25 noiembrie 2011

.....Ma inchin in fata ta......draga TATA......

Nu am cuvinte pentru el, doar mult-mult dor. Mereu mi-i dor de el. Mereu îmi pare că ne vedem prea rar… şi că-i ofer prea puţin din ce merită…
La Mulţi Ani, tăticu.
Tu nu ai nevoie de metafore, epitete şi cuvinte frumoase. Tu ai nevoie de mine, iar eu am nevoie de tine. Te iubesc atît de mult, încît atunci cînd vreau să spun sau să scriu despre asta… mă înăbuşă lacrimile. Cînd mă gîndesc la tine, îmi amintesc de…. cum ţi se umezesc ochii cînd mă vezi, despre cum cauţi ochii mei ca să găseşti în ei… ceea ce eu nu vreau să-ţi spun, imi amintesc de iernile cind ma trezeam dimineata de la mirosul special al ceaiului pe care numai tu stiai cum sa-l prepari, caatare nu aveai o receta speciala, dar era pregatit de TATA… Atît de tare vreau să iei puterea anilor mei tineri, aerul meu plin… inima mea ce bate cu putere… Atît de tare vreau să trăieşti atît cît am să trăiesc eu. Să respiri cu încredere atîtea zile cît am să respir eu. Eşti printre puţinele suflete care adoarme numai atunci cînd adorm eu, mănîncă numai atunci cînd simte că am mîncat eu… trăieşte numai atunci cînd trăiesc eu. Şi respiră numai atunci cînd simte că am aer eu… în rest….. aşteaptă cuminte să vina sfirsitul de saptamina ca sa intru iar pe poarta, iar daca cumva trece de ora 7 si eu nu sunt, ma suna….Diana, tu ce nu vii azi acasa???….
Tata…. eu ştiu ceea ce ştii tu, eu ştiu că mă înţelegi… şi ştiu că ai atîta înţelepciune, încît ….. va trebui să mă mai nasc de cîteva ori ca să pot să-ţi citesc… gîndurile, să-ţi… simt durerile nespuse, să-ţi întorc măcar puţin din iubirea, grija şi viaţa ta pe care mi-ai dat-o fără să ceri nimic înapoi. Te iubesc. Îţi promit că am să fiu fericită,  stiu ca e  singurul lucru care te interesează.
… am ajuns la servici. O tăcere foarte vorbitoare mă întîmpină… Nu înţeleg multe lucruri, dar nu-mi pun multe întrebări pentru că ar trebui să caut şi răspunsuri. Nu am timp. Mă aşteaptă atîtea contracte, ce se cer făcute la vreme.....
LA MULTI ANI TATI, ne vedem mai tirziu.......ACASA.........

miercuri, 23 noiembrie 2011

DIMINETI..............................


Se lasa dimineata peste gandurile si visele mele in acorduri calde. Am adormit plangand...simteam cum lacrimile firbinti imi aluneca incet pe obraz...un obraz rece ...fara suspine, doar lacrimi tacute, poate de fericire, poate de tristete sau poate mai mult de dor... Am adormit invaluita in lumini si umbre, mangaind cu privirea amintiri frumoase … simtind cum gandurile imi alunecau tacute, cuminti din realitate intr-o lume de mistere si certitudini, simtind cum mainile mele obosite cautau sa culeaga fragmente de vis prinse in panze de paianjen, petale uitate in asternuturile albe si pufoase … Am adormit incercand sa te regasesc … incercand sa ma regasesc … Am adormit....dansuri … dorinte … crampeie de ganduri … lumini … umbre … cearsafuri albe … si multe petale rosii parfumate de trandafiri … apoi o mangaiere calda … soapte dulci … am strans ochii si m-am ratacit printre vise. M-am trezit cu privirea indreptata spre fereastra, privind acelasi dans al petalelor rosii … de parca se scursese doar o secunda din  viata… M-am ridicat din pat infrigurata indreptandu-ma cu pasi inceti si teama spre fereastra … As fi crezut ca a trecut doar o secunde din viata mea, dar lacrimile de pe obrazul meu erau uscate iar eu zambeam.... Zambetul mi-l adusese visul pe care nu aveam curajul sa mi-l marturisesc nici macar mie insami poate din teama de a nu se spulbera odata ce va da de lumina zorilor … Inchid ochii si simt parfumul petalelor de trandafiri … intind mainile si prind fragmente de vis … zambesc si te regasesc … zambesc din nou si ma regasesc …



Discutii, discutii si tot discutii.


Ziua de maine nu va aduce ceea ce am asteptam noi azi. Asteptarile noastre sunt zadarnice, iar cei ce hotarasc se lasa indiferenti de votul nostru. Discutii, discutii si tot discutii. Totul se roteste in jurul unor afirmatii fara sens. Aceliasi cuvinte , acelas mesaj . Tratative , care se las expuse fals intr-o forma deschisa e doar momentul care ne poate linisti, pe cind , adevarata solutie nu se arata in nici un discurs lasat de ei. Cineva se bazeaza pe principii si valori , mecanisme , cuvinte intortochiate , doar pentru intelesul sau. Cineva doreste egalitate acolo unde are mai putin spatiu de a pretinde. Iar cineva nu paraseste orgoliu , ceea ce dezechilibreaza pozitia celor care ar dori mai mult decit au obtinut .. Si noi , noi ce ne facem ?. Cum raminem noi , cei care am votat pentru o Europa Acasa, pentru un viitor prosper lipsit de interesele unui grup al guvernarii, un viitor care sa fie decis de oameni competenti in a ne administra Moldova Europeana....Se pare ca ne facem greu auziti, vorbim ceea ce ei nu doresc sa auda. Iar lucru asta e lasat pe constiinta lor. Curind iar ne vor cere votul si atunci va trebui sa fim mai duri . Lectiile care ni se lasa , greu le invatam . Tindem fara efect spre ceva. Trezire, natiune adormita.......