.....Întîi de toate sunt OM....

Sunt oglinda părinților mei, sunt parfumul iubirii, sunt dorința de a ierta, sunt mozaicul greșelilor, sunt om.
Recunosc, adorm plângând, mă ascund și mă regăsesc printre amintiri frumoase.
Recunosc, iubesc îmbrățișările sincere, oamenii frumoși, prietenia, serile lângă cei dragi, momentele răsfățate.
Recunosc, deseori aș zace zile întregi dar încerc să-mi dau seama că a renunța nu este o soluție.
Recunosc, sunt complicată și deseori aș vrea să-ți spun lucruri de care îmi este rușine, să-ți povestesc stări și gânduri mult prea complicate.
Recunosc, îmi este dor de ce eram, ce iubeam și ce-mi doream cândva.
Recunosc, îmi este frică uneori deși știu că te am pe tine.
Recunosc, am crezut în basme, m-am visat mireasă, m-am jucat cu sentimente proprii și n-am vrut să rănesc pe cineva.
Recunosc, sunt un om cu principii sănătoase și deseori uit să mai trăiesc clipa.
Recunosc, știu să-mi asum responsabilitățile, deși acestea desenează pe chipul sufletului trăsături care nu-mi aparțin.
Recunosc, mă transform și deseori aș vrea să plec, apoi aș vrea să mă întorc și într-un final decid să rămân.
Recunosc, te-aș lua cu mine dar îmi este teamă să nu te pierd pe drum, când nesiguranța mă cucerește și am nevoie ca tu să rămâi lângă mine, deși meriți mai mult.
Recunosc, sunt egoistă când iubesc deși știu că un om nu-l poți lega de propriul tău destin.

”Buna dimineata”

E minunat cind ziua începe într-un mod neasteptat de frumos. Cind cineva  iti spune asa dintr-odata: ”buna dimineata”. Si în acel moment am impresia ca zimbetul meu a capatat statutul de ”vesnic”.

Sunt acele momente cind vreau sa dau o parte din mine sufletului drag de linga mine si in acelasi timp ma simt asa de neputincioasa. Imi string pumnii cu toata puterea si vreau ca tot ce –mi doresc in clipa ceia, sa fie tot ce trebuie sa-si doreasca si restul lumii.

  Poate sunt naiva dar….inca mai car cu mn in fiecare zi kilograme de speranta si ramasite de frica pe care le urasc atit de mult. Ma cert cu mine si imi daruiesc reprosuri, de ce iubesc, de ce depun suflet in tot ceia ce fac, de ce las iar si iar deschisa usa sufletului meu.... Mi-e frica ca realizez ca pasiunea de ieri s-a transformat astazi intr-o indiferenta cruda care ma ajuta sa  trec peste incapacitatea de a face fata loviturilor. Am ajuns sa implor ziua care urmeaza sa fie mai putin rece decit cea de azi. Duc un razboi cu mine insumi, ma cert cu sufletul din mine si inca mai sper…..

Chiar daca timpul e scurt si pretios, intotdeauna vei avea timp sa schimbi drumul in viata atunci cand cel pe care mergi deja nu te mai implineste. Intotdeauna vei avea timp sa fii TU, sa crezi, sa speri, sa doresti, sa zambesti, sa iubesti, sa visezi si sa lupti. Pentru toate acestea niciodata nu va fi prea tarziu.

P.S. Alessika asta pt tine!!!! :*