Când te întreb dacă mă mai iubești te privesc în ochi. Nu-mi sunt de ajuns cuvintele, mă hrănesc cu faptele dar cel mai mult mă hrănesc cu privirea ta. Mă arunc în ochii tăi, mă privesc prin ei și tânjesc după buzele tale care-mi amintesc că undeva, în sufletul meu, există ceva frumos.
Când ne certăm, te rog să stăm de vorbă. Când sufletul îți este greu, te aștept cu brațele deschise.
Pentru tine mi-am deschis încă o dată sufletul, am lăsat lumina să pătrundă într-un loc întunecat, pătat cu dezamăgiri și lacrimi uscate.
Când te întreb dacă mă mai iubești, să nu te superi, să-mi ierți copilăriile, să-mi ierți capriciile, să ai răbdare, să-mi răspunzi privindu-mă în ochi pentru că prin iubirea ta, astăzi am ajuns să mă iubesc.