Dupa o "lungutza" perioada de offline pe blog, iata k am  revenit......Este un Omuletz care asteapta de citeva luni sa-mi indeplinesc asa zisa "promisiune" de a reda senzatiile primului zbor......fantastic......extraordinar, genial si mirific.....

Deci.....Experienta primului zbor a venit cu mai multe probleme decat restul. In primul rand, trebuia sa invat exact ce trebuia sa fac la aeroport. Sunt doua etape prin care trebuia sa trecem pana sa ne urcam in avion. Prima este cea de check in, care presupune prezentarea la un anumit ghiseu pentru a-ti declara bagajele si pentru a primi inca un tichet de zbor. Cu furnicute in stomac, emotii de toate culorile si undeva poate si dorinta de a nu mai pleca nicaieri, eu impreuna cu colega mea ne-am apropiat de ghiseul numarul 4, am facut check in- ul, am lasat bagajele si ne-am intors fiecare la cei dragi care venise sa ne petreaca....dupa zimbet, vin si lacrimile….peste fiecare trei minute operatorii anuntau, cursa Chisinau-Verona incheie imbarcarea….toata lumea plinge, toata lumea se imbratiseaza de ramas bun….eu insa….departe de toate astea….nici pina acuma nu pot sa imi dau seama ce simteam in acele momente…un lucru stiu sigur, eram preocupata de un singur lucru, care defapt ma deranja de multa vreme…nu puteam sa-mi explic cum naiba stau "aratarile " alea uriase din metal, super greoaie , in aer...Imi statea in fata ochilor momentul dezlipirii de la pamint si ma apuca groaza, imi veneau in cap tot felul de prostii....:d...acuma pare amuzant, atunci insa as fi dat orice ca sa trec peste asta, nustiu cum si in ce mod doar ca sa nu vad, sa nu simt zborul....Ta Daaaammmmm......inima-n dinti, pastilele de valeriana baute, toate rugaciunile pe care le stiam le-am repetat de citeva ori si GO spre avion. Am urcat in avion, prima senzatie cind am intrat in salonul avionului....”AUTOBUSUL CU RUTA Chisinau – Primorsk” ......:D:D:D:D:D.....Ne-am asezat, am cuplat centurile de siguranta si asteptam momentul.....cind au pornit motoarele avionului, inima s-a facut cit un fir de nisip....imi tremurau genunchii, nu stiu de la ce, ori emotii foarte foarte foarte mari ori pista de decolare era accidentata...:D in Fine....cu mare grija, pilotul a ridicat in sfirsit uriasa bucata de fier de la pamint.....s-a ridicat un nod in git, nu puteam nici sa vb, nu puteam nici sa respir normal....am inchis ochii si astemptam sa se intimple ceva, la un moment dat, am auzit-o pe Natasa.....”Diana , nu te teme....gata ne-am ridicat.....”........:D:D:D:D:D......Zborul a decurs bine, fara turbulentza.....priveliste de neuitat....tin sa recunosc ca pina la 21 de ani, o frumusete mai mare nu am vazut, cit nu as incerca nu pot sa redau in cuvinte. EXTRAORDINAAAAARRR.......am avut ceva probleme la aterizare, frica + emotii + senzatiile create de aterizarea propriu zisa.....dar pe linga ceea ce am vazut in timpul zborului, asta era mai putin de 0.....a fost fantastic.....

 Despre asta si zborul cind am revenit in tara , revin cu detalii, acuma am treaba.......:*